Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului a fost instituit prin Hotărîrea Guvernului nr.1001 din 30.09.2005, și reactivat în an. 2010. Consiliul este un organ guvernamental care are misiunea să asigure elaborarea şi implementarea politicilor de protecţie a drepturilor copilului şi familiei.

Actualmente, mai multe ministere împart responsabilităţile privind protecţia copiiilor, cum ar fi Ministerul Sănătății, Muncii și Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne și altele. Componența actuală este stabilită prin Hotărîrea Guvernului nr. 491/2018

Consiliul se constituie din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, precum şi reprezentanţi ai organismelor internaţionale şi ONG-lor naţionale care activează în domeniu. Activitatea Consiliului se desfăşoară în baza Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, Constituţiei Republicii Moldova, Legii privind drepturile copilului, altor acte normative în domeniu.

În baza Regulamentului de activitate a Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului (Hotărîrea Guvernului nr.409/1998), Consiliul realizează următoarele obiective:

a) asigură respectarea prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, altor documente internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte şi a legislaţiei naţionale privind protecţia copilului şi familiei;

b) identifică direcţiile prioritare de intervenţie în domeniul protecţiei copilului şi familiei;

c) promovează politicile naţionale privind protecţia copilului şi familiei;

d) coordonează activitatea de elaborare a strategiilor şi programelor guvernamentale privind protecţia copilului şi familiei;

e) consolidează parteneriatul social în domeniul protecţiei copilului şi familiei.

Implementarea politicilor în domeniul protecţiei copilului solicită implicarea pregnantă a Consiliului Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care asigură colaborarea intersectorială a structurilor guvernamentale şi interacţiunea cu sectorul asociativ din domeniu, care este la fel o resursă importantă pentru dezvoltarea sistemului de protecţie a copilului. Pe parcursul anilor, Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor Copilului a demonstrat viabilitate, a coordonat elaborarea documentelor de politici în domeniu, devenind o platformă de discuţie a problemelor copilului între structurile guvernamentale şi structurile neguvernamentale, consolidînd parteneriatele profesionale.